Christine wrote:
"Dar daca se potriveste o astfel de intalnire ... stim deja ca suntem pregatiti sa derulam experienta care se naste in fata noastra, in orice moment, de orice tip ar fi ea."
cred ca saptamana asta inteleg ca ideea de mai sus si de fapt starea pe care o descrie ar fi varianta ideala de a fi zi de zi, de a trai, de fapt un mod de viata natural...o combinatie intre "cred, Doamne" si "faca-se voia Ta"...
si am si o intrebare, legata de miscarea lui Mercur. daca dezvolta miscarea aceasta cu dus-intors-revenire, deci noi avem ragazul sa invatam (iar sau in plus fata de cat stiam pana acum) sa lucram la mintea noastra, ce inseamna "nu va luptati" cu situatiile si in situatiile care apar? intreb pentru ca forma de lupta evidenta poate e mai usor de recunoscut, dar sunt si situatii mai ascunse, in care nu ne dam seama ca de fapt asta facem. sa nu suport pe cineva sau ceva e o forma de lupta - am invatat eu aici in grup... ce exemple ar mai fi?
foarte scurt acum si revin mai tarziu putin:
da, acolo ajungem la modul acela de viata; ne vom aminti chestia asta din ce in ce mai repede in fata unei situatii, adica se scurteaza timpul de reactie constienta si astfel tesim din alergare si intram in plutire
exemple, ma mai gandesc dar, e vorba despre faptul urmator, despre care am mai vorbit :
cand ma lupt inutil, risipesc resursele, nu am un raspuns care sa ma implineasca, nu ma trage inima sa fac efortul acela (atentie, inima, nu mintea si constiinta morala)
cand fac efort, dar nu ma lupt impotriva binelui meu, fac usor efortul, am entuziasmul acela pe care il simti cu bucurie, (nu cu mandrie) primesc semnale care ma bucura in sensul ca am satisfactia implinirii, pe faze si la final.
a nu suporta 9orice) inseamna a nu-i accepta existenta - faptul ca exista alaturi de mine cu drepturi "egale" de existenta.
e altceva sa recunosc ca nu-mi place si sa-mi mut atentia
a nu suporta inseamna si a judeca
de fapt foarte multe situatii de "lupta" se nasc astfel, din a nu suporta, ceva, pe cineva.