eu am tot citit in ultima vreme "teorii", explicate in diverse forme, functie de specialitatea autorilor
ce-am inteles eu e ca mintea noastra opereaza pe doua niveluri:
- cea arhaica, instictuala
- si cea evoluata, specializata
pentru noi, aici, e ceea ce tot numeste Anca "nivelul inferior al "planetei/energiei" X" respectiv nivelul superior
la fel, in mod repetat, ne-a tot spus
- sa nu ne negam impulsul de a judeca (daca inca ne vine)
- dar sa nu ne luptam cu el si sa nu ramanem blocati in el
- ci sa cautam sa ne elevam
primul pas este sa constientizez ca asta fac
al doilea sa vreau sa-mi accesez informatia de tip superior
al treilea sa-mi pun intrebarea "cum sa vad altfel ce vad?"
al patrulea sa fiu dispusa sa primesc intelesul superior
si al cincilea (si cel mai wow) sa si folosesc (sa aplic)
ce inteleg eu este ca nivelul mintii instinctual nici nu e indicat (cata vreme suntem in mod de manifestare uman) sa ne dorim sa-l "eradicam", sa-l negam, ci ar trebui sa-l integram cumva in intregul care suntem, sa-i permitem coexistenta dar fara sa-i dam suta la suta controlul asupra situatiilor prin care trecem.. sa fie cumva cumva doar ca un instrument de atentionare pentru chestiunile pe care ulterior sa le gestionez folosind instrumentele mai complexe si constiente ale intuitiei si constiintei
mai e o vorba care mie mi-a placut extrem de tare:
"Salvarea este clipa dintre simt cu mintea si gandesc cu inima."