|
Welcome,
Guest
|
|
corina wrote:
Vorbim de mintea noastra ca de un instrument de care ne putem folosi si chiar daca intuitia ar lucra la cote maxime nu eliminam mintea din mecanismul care suntem noi omuletul Intrebarea mea este : oare in ce conditii mintea incepe sa distorsioneze ..sa judece, sa gandeasca ce nu trebuie cu alte cuvinte sa intre in rol de orgoliu..ce o face sa isi depaseasca rolul de simplu observator si procesor al canalului intuitiv ..? M-am observat in unele ipostaze considerand nepotrivita o anumita atitudine, care nu ma afecta, dar nu stiu de ce m-am trezit judecand /analizand....nu mi se pare ca imi oglindeste ceva din mine .. poate nu imi e clar inca sau mai poate fi ceva ..? Tiparele mentale, cu care am crescut si care au intrat in constiinta noastra. "rolul de simplu observator si procesor al canalului intuitiv .." este ceva ce noi redescoperim de ceva vreme, ceva despre care niste sute sau chiar mii de ani nu s-a mai vorbit, sau s-a vorbit considerandu-se ca fiind ceva "rau", "boala". Eu cred ca putem face diferenta observand motivatia. Din momentul in care manifestarea mea se naste din competitie, ambitie "si similare, adiacente"  deja suntem pe lungimea de unda a orgoliului.Normal ca ne trezim judecand, pentru ca asta facem de mii de ani, ideea e sa observ ce fac si sa transform, dar sa fac asta fara teama sau dezamagirea ca iar am gresit, ci pur si simplu, pt ca stiu ca astfel imi este bine. Noi am mai vorbit ca lectiile se tot repeta si ca, difera modul in care trecem prin ele, de fiecare data. Dar nu dispar, lectiile nu dispar definitiv - cel putin aceasta este intelegerea de pana acum, si este explicata si astrologic prin dispunerea hartii. Chiar daca nu privim astrologic, important este ce experimentam fiecare - eu nu am auzit pe nimeni sa spuna ca a rezolvat o lectie care n-a mai aparut, ... chiar daca apare alaturi de mine, in viata altcuiva, tot apare in peisajul meu. Poate vom reusi noi sa schimbam regula asta |
|
anca
|
|
Christine wrote:
eu am tot citit in ultima vreme "teorii", explicate in diverse forme, functie de specialitatea autorilor ce-am inteles eu e ca mintea noastra opereaza pe doua niveluri: - cea arhaica, instictuala - si cea evoluata, specializata pentru noi, aici, e ceea ce tot numeste Anca "nivelul inferior al "planetei/energiei" X" respectiv nivelul superior la fel, in mod repetat, ne-a tot spus - sa nu ne negam impulsul de a judeca (daca inca ne vine) - dar sa nu ne luptam cu el si sa nu ramanem blocati in el - ci sa cautam sa ne elevam primul pas este sa constientizez ca asta fac al doilea sa vreau sa-mi accesez informatia de tip superior al treilea sa-mi pun intrebarea "cum sa vad altfel ce vad?" al patrulea sa fiu dispusa sa primesc intelesul superior si al cincilea (si cel mai wow) sa si folosesc (sa aplic) ce inteleg eu este ca nivelul mintii instinctual nici nu e indicat (cata vreme suntem in mod de manifestare uman) sa ne dorim sa-l "eradicam", sa-l negam, ci ar trebui sa-l integram cumva in intregul care suntem, sa-i permitem coexistenta dar fara sa-i dam suta la suta controlul asupra situatiilor prin care trecem.. sa fie cumva cumva doar ca un instrument de atentionare pentru chestiunile pe care ulterior sa le gestionez folosind instrumentele mai complexe si constiente ale intuitiei si constiintei mai e o vorba care mie mi-a placut extrem de tare: "Salvarea este clipa dintre simt cu mintea si gandesc cu inima." Oameni buni ... si fete faine ... nu eradicam nimic Si la atelier a aparut o intrebare despre cum anihilam energiile de vibratie joasa. Daca acceptam ideea ca totul este energie, atunci scopul este sa transformam, sa modelam. Mintea primului nivel de analiza are rolul ei, chiar de analiza. Important este sa ne amintim ca exista si mintea nivelului superior si sa la folosim impreuna. Sa observ (cu primul nivel), dar sa observ dupa cum stabilieste mintea aia mai inalta. Cumva, nivelul superior de analiza stabileste conditiile optime de folosire a primului nivel de analiza. Nimic nu e in plus, sau inutil. Doar sa gasim varianta potrivita de manifestare. Energia nu se naste si nu se anihileaza, doar se transforma - asta stim (deocamdata) de la fizica de clasa a 6-a. |
|
anca
|
|
corina wrote:
Multumesc Cristina ! Da , dupa ce am scris pe forum mi s-a aratat de ce ma preocupa acea situatie care nu era treaba mea .Citisem eu ca se formeaza un anumit tip de ego ...asa zis spiritual si ma prinsese si pe mine se pare E foarte subtil ego-ul asta si nu prea scapa nimeni de el Cu cat aflam mai mult cu atat mai mare este pericolul. Cumva, acesta este si motivul pentru care fac eu referire mereu la echipa Si pentru ca este minunat sa stim ca nu suntem singuri niciodata si ca echipa asta chiar munceste pentru noi. Dar si ca sa nu uitam ca rezultatul este "al nopstru", intotdeauna |
|
anca
|
|
Aha ! asta e foarte reconfortant de stiut ca lectiile se tot repeta .. nu stiam de ce imi
mai atrag unele provocari desi eu le-am lucrat si ziceam ca mi-am potrivit atitudinea .. Da de ce oare ??? eu inteleg ca toate au sens pe la noi prin Univers Ma gandeam ca apoi vin alte situatii ca sa trecem la urmatorul nivel Stiu ca asta e mintea care are o grija dar e si ea prietena noastra |
|
|
|
mda, dragut ce spui tu Corina
cumva si in asentimentul meu eu sunt un om care simte nevoia de schimbare, tot timpul; dupa o perioada delta t tind sa ma "plictisesc" foarte tare. si repetarea aceleiasi si aceleiasi si aceleiasi lectii ma cam frustreaza.. ok, apare ceva, rezolvam, dar trecem la altceva, ar spune nevoia mea totusi, punctul natal de lectie (pe drum si in harta) e tot acolo toata viata. tranzitele dau doar schimbarile de nivel..asa incat, periodic, avem la dispozitie cate un timp in care stimulii se (re)genereaza, sau problema, dupa care alte perioade vin cu contextul in care sa mai facem, iar, ceva pentru rezolvarea ei. doar nivelul se schimba. cum? prin context, care e oarecum diferit si totusi cu acelasi subiect ca apare la altcineva in mediul meu, e varianta soft, blanda, in care eu am de invatat numai privind si corectandu-ma fara genunchi munciti, dar cand suntem chiar in experienta, da..e firesc sa te tot intrebi "iar? de ce?".. dar, trecem de intrebare si muncim iar... si de ce muncim iar? pentru ca limitele noastre se extind traind si facand, pe masura ce inaintam..iar si iar cu alta capacitate, augmentata tocmai gratie aportului experientei anterioare sigur, mai exista si lectii care par "unice", dar de fapt subiectul "temporar" de doi ani jumatate-trei e subsumat tot lectiei noastre natale eu asa vad.. |
|
|
|
|
|
