|
Welcome,
Guest
|
|
|
saptamana aceasta eu propun sa vorbim despre rani.
1. ce sunt ranile? 2. cum le constientizam? 3. cum le vindecam constient sau cum/daca se vindeca automat? din ce stiu eu, oamenii din jurul nostru sau anumite experiente ne reflecta oglindite ranile proprii si locul lor. dar nu mi-e foarte clar cum "depistam" corect despre ce e vorba si dupa aceea cum "operam". raspunsul corect este probabil iertarea si aici intrebarea 4. cum iert? e suficient gandul "te iert. iarta-ma." (evident, incarcat aferent cu starea)? dar ar fi interesant sa vedem mai multe pareri  |
|
|
|
eu am uitat ca nu am format subiectul acestei saptamani si, asteptam linistita mesajul de la site, care ma anunta ca s-a raspuns la subiect
Christine wrote: saptamana aceasta eu propun sa vorbim despre rani. 1. ce sunt ranile? 2. cum le constientizam? 3. cum le vindecam constient sau cum/daca se vindeca automat? Eu inteleg ca atunci cand nu-mi place (convine) ceva, inseamna ca undeva exista o "rana" si vindevarea incepe cu acceptarea situatiei, persoanei, experientei, etc - a accepta insemnan sa nu ma mai intreb (minunez, revolt) ca mi se intampla chestia respectiva, sau ca sunt atrasa in experienta respectiva. Pur si simplu "este" sau "s-a produs" ... etc ... Daca trec de acceptare pot sa si iert. Semnul ca am vindecat, inteleg eu ca este starea in care ma pot uita la toata povestea fara sa mai simt emotia initiala (negativa). din ce stiu eu, oamenii din jurul nostru sau anumite experiente ne reflecta oglindite ranile proprii si locul lor. dar nu mi-e foarte clar cum "depistam" corect despre ce e vorba si dupa aceea cum "operam". raspunsul corect este probabil iertarea si aici intrebarea 4. cum iert? e suficient gandul "te iert. iarta-ma." (evident, incarcat aferent cu starea)? depinde cat de profunda si sincera este starea, si dupa faza de acceptare - eu inteleg ca e mai greu sa iert daca nu sunt impacat cu situatia, problema, etc, ... dar poate unii pot altfel. Eu am experimentat iertarea, in multe moduri si pe multe directii - asta si pentru ca dupa ce iti propui sa inveti iertarea incep sa apara si mai multe situatii in care sa exersezi ) ... astfel ca din experienta mea, cel mai greu pare acceptarea, sa iesi din judecata, a ta si a celorlalti.Eu cred ca numai dupa ce nu mai judec (gandesc si analizez in N moduri situatia) abia apoi se realizeaza iertarea. dar ar fi interesant sa vedem mai multe pareri |
|
anca
|
|
pe mine ma ajuta foarte mult sa "judec" situatia. cu ghilimele judec - adica sa o analizez din perspectiva tuturor celor implicati, nu in sensul de etichetare/invinovatire a cuiva. daca n-o gandesc pe toate partile, raman tot timpul cu sentimentul ca n-am facut totul pentru a intelege. si daca n-o inteleg, nu reusesc s-o accept.
ma rog, dragelor, asta-s eu ce e minunat insa, e ca de fiecare data cand cer sa inteleg, punand la baza cererii dorinta de atinge iertarea, sunt ajutata sa inteleg. asa ca, cereti! sau alegeti! |
|
|
|
Christine wrote:
pe mine ma ajuta foarte mult sa "judec" situatia. cu ghilimele judec - adica sa o analizez din perspectiva tuturor celor implicati, nu in sensul de etichetare/invinovatire a cuiva. daca n-o gandesc pe toate partile, raman tot timpul cu sentimentul ca n-am facut totul pentru a intelege. si daca n-o inteleg, nu reusesc s-o accept. ma rog, dragelor, asta-s eu ce e minunat insa, e ca de fiecare data cand cer sa inteleg, punand la baza cererii dorinta de atinge iertarea, sunt ajutata sa inteleg. asa ca, cereti! sau alegeti! da, analiza, fara a stabili vinovati si fara etichete - la asta ma refer si eu de fapt. imi cer iertare dar, abia maine o sa fac materialul pentru grup |
|
anca
|
|
|
|
|
gabrela wrote:
1. Ranile - fizice?.. personale? Eu ma simt ranita (cred, pentru ca pana acum nu mi-am pus intrebarea, si, evident n-am dat nici un raspuns) cand percep ca cineva a facut ceva cu intentia de a ma rani. Asta doare mai tare - intentia. Sau.. poate.. ms simt ranita pentru ca PERMIT eu insami intentiei celuilalt sa se materializeze (?!) 2. Le constientizez odata cu constientizarea intentiei celuilalt. 3. Vindecarea constienta - hmm.. mai greu.. dar de obicei scot gandul respectiv din minte (asta e in puterea mea si a oricaruia dintre noi) si atunci nu ma mai raneste. Si, in timp, se vindeca automat. 4. Cum iert? incerc sa inteleg punctul de vedere al celuilalt.. Nu ma pot lauda ca reusesc, insa.. Cred ca reusesc atunci cand vad ca persoana cealalta nu mai are 'intentia' de a ma rani. Probabil ca e de fapt o 'neliniste' legata de un fel de auto-invinovatire ca nu stiu ce anume din faptele sau energia mea au declansat in cineva o intentie de asa natura.. Cum iert probabil ca e diferit de la un om la altul, dar cand stiu ca am iertat ? Eu inteleg ca am iertat daca pot analiza "la rece" situatia, sau omul, fara sa mai simt cum ma scocioraste ceva pe dinauntru. Iertrea la nivel mental se produce mai intai si intelegem logic sensul situatiei, dar pe ansamblu, iertarea se produce atunci cand nu mai emitem negativ pe directia respectiva. Si asta constatam in functie de ce si cum simtim - zic eu. Dar mai ziceti si voi La fel e si in vindecare, cred eu, ... rana se vindeca in masura si pe masura ce eu simt detasarea fata de "agresor". Pe principiul ca orice mi se intampla era necesar, o rana imi arata de fapt o "boala spirituala" care se cere vindecata si, vine cineva care, aparent ma "raneste" exact pe subiectul pe care eu trebuie sa-l prelucrez si astfel, sa realizez o schimbare-transformare sau, de cele mai multe ori sa completez un proces de transformare in derulare. Ar fi de folos sa povestim aici cum ne-am ranit si cum ne-am vindecat, macar o data |
|
anca
|
|
