gabrela wrote:
1. Ranile - fizice?.. personale?
Eu ma simt ranita (cred, pentru ca pana acum nu mi-am pus intrebarea, si, evident n-am dat nici un raspuns) cand percep ca cineva a facut ceva cu intentia de a ma rani. Asta doare mai tare - intentia. Sau.. poate.. ms simt ranita pentru ca PERMIT eu insami intentiei celuilalt sa se materializeze (?!)
2. Le constientizez odata cu constientizarea intentiei celuilalt.
3. Vindecarea constienta - hmm.. mai greu.. dar de obicei scot gandul respectiv din minte (asta e in puterea mea si a oricaruia dintre noi) si atunci nu ma mai raneste. Si, in timp, se vindeca automat.
4. Cum iert? incerc sa inteleg punctul de vedere al celuilalt.. Nu ma pot lauda ca reusesc, insa.. Cred ca reusesc atunci cand vad ca persoana cealalta nu mai are 'intentia' de a ma rani. Probabil ca e de fapt o 'neliniste' legata de un fel de auto-invinovatire ca nu stiu ce anume din faptele sau energia mea au declansat in cineva o intentie de asa natura..
Cum iert probabil ca e diferit de la un om la altul, dar cand stiu ca am iertat ?
Eu inteleg ca am iertat daca pot analiza "la rece" situatia, sau omul, fara sa mai simt cum ma scocioraste ceva pe dinauntru. Iertrea la nivel mental se produce mai intai si intelegem logic sensul situatiei, dar pe ansamblu, iertarea se produce atunci cand nu mai emitem negativ pe directia respectiva. Si asta constatam in functie de ce si cum simtim - zic eu.
Dar mai ziceti si voi
La fel e si in vindecare, cred eu, ... rana se vindeca in masura si pe masura ce eu simt detasarea fata de "agresor".
Pe principiul ca orice mi se intampla era necesar, o rana imi arata de fapt o "boala spirituala" care se cere vindecata si, vine cineva care, aparent ma "raneste" exact pe subiectul pe care eu trebuie sa-l prelucrez si astfel, sa realizez o schimbare-transformare sau, de cele mai multe ori sa completez un proces de transformare in derulare.
Ar fi de folos sa povestim aici cum ne-am ranit si cum ne-am vindecat, macar o data