Christine wrote:
hmm...nici o sansa sau sclipire de bucurie saptamana asta..cel putin pana acum
sau poate am doar eu vreo incercare mare pe credinta.
si una si pe flexibilitate. si pe claritate. si pe dorinte. si pe acceptare. si pe detasare. si pe...
(astrologic, chiar nu m-am mai uitat)
sau nu mai sunt in stare sa ma bucur??
pe foaia alba sunt creionate cateva idei, ma uit la ele si...bucurie pauza..
n-or fi cele potrivite... altele nu-mi vin...
apoi, sa revedem puterea personala... e ok daca zic ca m-am saturat sa fiu puternica si ca vreau sa mai fiu si bucuroasa? (macar de vrut vreau
)
in urma cu o luna si jumatate, cand a parut ca se potriveste ceva sa si misc, m-am bucurat. ca un copil
de un balon de sapun
voi ce faceti cu foile voastre?
Eu ma refer la puterea personala ca la un instrument.
Nu gandesc in termeni de "sunt puternica" sau "nu sunt puternica".
Inteleg ca exista puterea personala, pe care eu inteleg sa o folosesc cat mai eficace.
Oricum o folosim, cu spor sau prin risipire, important este sa realizam ca asta facem si apoi sa intelegem ce facem cu ea.
Sa o dirijez pe directia pe care vreau sa ma misc si nu pe directiile care nu ma bucura.
Apoi, bucuria se simte, nu se analizeaza, nu se cantareste.
Asa inteleg eu si asa am experimentat - si simtirea si gandirea bucuriei ... mare diferenta
Cand o simti, cu adevarat, nu te mai gandesti decat la faptul ca esti norocos.
Cand o analizezi, n-o mai simti, de fapt.
Ideea este sa o redescoperim si sa reluam starea.
Similar unei baterii auto descarcate pe care o incarcam cu cabluri de la o alta baterie a unei alte masini - nu cu redresorul
... asta mi-a venit acum ca tot am avut azi o astfel de situatie in preajma mea.
Incarcarea cu redresor se face "static" dar prin cabluri, bateria se incarca din starea de functionare a unei alte baterii care, functioneaza exact cum ar trebui sa functioneze si cea descarcata. Cumva, preia viata.
E cam tarziu si cred ca m-am dus pe campii, dar daca au aparut in peisaj or fi avand rostul lor campiile astea.
Mai vorbim