mihaela wrote:
cineva zicea mai de mult pe acest forum...„astept sa se intimple ceva dar nu vad nimic„...nu stiu daca sunt in aceiasi situatie de asteptare...aici e aceia stare cind vezi ca lucrurile se misca simti ca mai e un pas si drumul se indreapta,dar ceva se intimpla...ceva se spune...ceva se aude si lumina se stinge.....stiu si traiesc faptul ca ceea ce nu te distruge te face mai puternic....dar cit de puternic trebuie sa fii ca sa vezi drumul ce trebuie vazut si urmat.....stare de dezamagire,stare de tristete,de neputinta,starea aceia in care vrei sa strigi poate aude cineva.....poate cite putin din fiecare...poate toate la un loc......Confuzia se adinceste.......si intrebarile isi fac locul....intrebari de existenta, intrebari de viata ...intrebari de a intelege ce? si cum? sau pina unde?
Nu va lasati, tocmai acum.
Este poate cea mai grea saptamana, din acest ciclu si pana la solstitiu.
Lasati lucrurile sa curga, nu stati la panda si nu asteptati in stare de incordare.
Asa cum ne oferim din cand in cand cate o pauza, si ne oprim din ce facem, este timpul potrivit acum sa ne oferim o pauza de gandire si de asteptari mai ales.
Vorbeam de pasul acela in gol - este o stafel de stare in care fara sa renunt la rezultat, renunt la calea pe care am ales-o, pentru un timp, ma asez intr-o suspensie si stiu ca plutesc atat cat am nevoie.
Era un exercitiu frumos - ma vad eu pe mine cum ma urc in palma de lumina a lui Dumnezeu, ingeras pazitor, ghidul cu care vorbiti (etc) si stiu ca sunt in siguranta si, stiu ca ma lasa in locul potrivit la momentul potrivit.
Nu ne lasam acum