|
Welcome,
Guest
|
|
|
Christine wrote:
se pare ca (iar?) nu m-am facut bine-inteleasa... "Vom percepe mai clar si vom vedea cum se organizeaza lucrurile", (...), "Ramane de vazut cat de repede se va "intampla" asta", (...) - la asta m-am referit si eu cand am spus "acum habar n-am", la CUM  Da, am inteles Cristina si, cand am scris chiar nici nu m-am gandit la mesajul tau Am raspuns in paralel, gandind ca amandoua mesajele vor acelasi lucru. Eu am observat la mine ca imi ies foarte repede din minte tot felul de lucruri, fie ca sunt foarte clare si nu mai am de ce sa le tin sub observatie, fie ca aleg sa nu lucrez cu ele, momentan, astfel ca si ele ma lasa in pace Cand scriam mi-au aparut in minte alte persoane care chiar se chinuie in starea asta, cu care am interactionat in ultimul timp si am avut "o grija" sa nu va chinuiti si voi |
|
anca
|
|
|
|
|
mihaela wrote:
Aveti mare dreptate....rabdarea este pusa la mare incercare......Dorinta de a merge mai departe este mare,simtim ca noi usi sunt acolo deschise pentru noi...dar mai sunt acele clipe,secunde de indoiala venite atit din mintea noastra cit si prin actiunile celor din jurul nostru. Este gresit sa nu mai acceptam ceea ce spun altii,sa nu ne mai fie teama de a raspunde si de a ne spune parerea chiar daca aceasta nu este pe placul celor ce le raspundem si cel mai important sa nu ne mai lasam afectati de ceea ce se spune despre tine,in fata sau pe la spate?// Hai sa nu mai gandim astfel : gresit / corect Am vazut cat de relativa este aceasta abordare - depinde unde se situeaza fiecare si mai depinde si de ce anume este dispus fiecare sa accepte si sa faca. Ceea ce tie poate ti se pare usor, altuia i se pare imposibil si deci "gresit". Daca tu te simti libera in lumea asta mare, poti face alegeri pe care altii care sunt atasati de diferite surse (oameni, sentimente, prejudecati) nu le pot face ... de ce ? pentru ca li se pare "gresit". Eu consider ca este potrivit sa ascult ce spun ceilalti, sa observ daca ascult cu detasare si daca nu cumva resping o opinie pentru ca o judec, apoi sa percep ceea ce simt eu in legatura cu ceea ce as face - asta exclude orice rationament si ... dureaza niste fractiuni de secunda. Pot reintra in starea respectiva prin reluarea intrebarii catre mine si, sa percep din nou - dar fara sa "judec" perceptia, dar sa am curajul sa o accept si sa pornesc in directia respectiva. Abia dupa ce pornesc apar alte indicii care imi arata cum m-am pornit, si nu e vorba doar de directie ci si de de motivatie, atitudine si toata starea de fapt. Apoi, eu am mai spus un lucru si revin asupra lui : Cei care "comenteaza" asupra noastra si a alegerilor noastre ce fac de fapt ? - intra in spatiul nostru, arunca o privire, fac o judecata si apoi se intorc in viata lor. Ei isi traiesc viata in continuare, iar intre timp noi ne chinuim fie ascultand judecata si pornind aiurea pe campii (pentru ca sufletelul transmite mesajele de disconfort cand facem asta), fie ne chinuim ca facem altfel decat ni s-a spus sa facem, asta insemnan ca ne raportam in continuare la o judecata exterioara sii nu traim din plin alegerea facuta. Trebuie sa fim blanzi cu noi - abia ce am amintit asta in ultima postare - pentru ca acesta este tiparul inradacinat de mii de ani in structurile noastre ... Vedeti viata din anii 1800-1900, ce chin pe oamenii din vremea aceea, ales cu liber arbitru. Mai inainte de 1800 ascultarea era mult mai simpla, dar dupa, aparuse deja pe ici pe colo ideea de "eliberare" din apasarea prejudecatilor si abia pe la jumatatea secolului trecut s-a trecut la manifestare extrema, pentru ca in ultimii 20-25 ani sa se gaseasca o forma de echilibru catre care tindem cu totii. Acum, aceasta este lupta cea mai puternica care se da in ambele planuri (fizic si energetic) - gasirea (recunoasterea) si afirmarea autenticitatii. Este exercitiul "momentului" ... si dupa aceasta Luna Noua vom vedea si mai limpede zona de lupta. |
|
anca
|
|
|
|
|
