Referitor la ajutorul oferit altora ... pentru corina si toti ceilalti
Intrebaricare nu ar trebui sa fie retorice :
1.Ma preocupa la fel de mult si ajutorul pe care mi l-as putea oferi mie ?
2.Sunt la fel de convins si cand ma ajut pe mine ?
3.Daca totusi omul se descurca ? pana la urma ? pe o cale pe care a ales-o el?
4.Daca eu o sa-i fur experienta atragandu-l in viziunea mea asupra experientei lui ?
5.Daca el nu vrea, daca se incapataneaza, nu pot sa fac nimic si irosesc "resurse".
6.Daca sunt atenta si il sprijin cand cade, va fi mult mai de folos decat sa-l fortez sa ma asculte.
7.Poate fi si mai de folos sa-l ajut sa se ridice, daca nu-l apuc cand cade.
Cand am inceput eu sa lucrez terapie energetica, chiar credeam ca in "curand" nu vor mai exista oameni bolnavi. Asta era acum vreo 20 de ani. Abia in vreo 2-3 ani am inteles ca fiecare om primeste ajutorul atunci cand il poate folosi - adica este pregatit sa-l foloseasca asta insemnand ca exercitiul suferintei si-a atins scopul.
Este important sa-i lasam pe oameni sa-si traiasca experientele pentru ca au muncit ca sa ajunga acolo, in acea experienta. Si are nevoie sa o depaseasca cu intelegerea aferenta. Daca eu fac ce are el de facut, considerand ca il ajut, atunci el o va lua de la capat, pentru ca are nevoie sa "traiasca" ceea ce eu am preluat.
Cei care cer ajutor, au ajuns in punctul in care au depasit ceea ce era neaparat de depasit.
Si putem sa-i ajutam dupa cum ne tin puterile.
Cei care nu cer ajutor si il si refuza cand il oferim, mai au de "exersat" experienta respectiva.
Destul de mult vorbeste despre asta Lazarev - mai ales despre cum de fac si se desfac legaturile energetice dupa cum se ajuta oamenii intre ei si, despre cum vad oamenii ajutorul.