TOPIC: 28 ianuarie-11 februarie 2017

Am cumulat doua saptamanai intr-un subiect pe Forum.
Va rog pe cei care aveti o experienta deja in negocierile cu lumea energetica sa ne dati exemple de interactiune, de tip intrebare - raspuns.
Poate suna mai clar decat explic eu, poate suna altfel.
Eu inteleg ca daca nu este clar raspunsul pe care il primim (sau nu ne place, poate pentru ca nu e clar) punem din nou intrebari. Daca n-am intrebat in pace, raspunsul poate veni ca sa ne ajute sa ne clarificam interior si, sa gasim pacea.
Este important sa colaboram cu mediul energetic-Univers sau ce-o fi. Daca primesc o reactie, nu ma supar, nu disper, continui discutia.

Comentarii din grup :
Ana Fratian : Eu am avut (deja) doua interactiuni cu puternic consum emotional, una acasa, alta la birou. In ambele am simtit furie si frustrare ca mi se incalcau granitele. Am protestat, evident . Am pus intrebarea mea obisnuita (ce imi aduce aceasta experienta?) si raspunsul primit a fost ca, subconstient, relationez de pe pozitie de neputinta (ma simt obligata sa fac lucruri pe care nu simt sa le fac). Si ca este un tipar care acum se cere lasat in urma. Ce este interesant este ca, de indata ce am primit raspunsul, am intrat in stare de detasare si liniste mentala (in alte dati, rulajul mental ar fi mers muuuult si bine inainte ). Am citit buletinul de abia dupa ce am trecut prin aceste experiente si m-am linistit cand am regasit temele acolo . Multumesc!

Maria Cristina : Mai devreme am avut o stare de confort foarte faina - liniste si am pronuntat "parca lumea concreta (care la mine pare zapacita tare) nici nu exista". Cam in zece minute am inceput sa vad in ceata Reformulare: "lumea concreta exista si eu ma uit la ea (si particip atat si asa cum e potrivit) din liniste". Eu zic ca asta a fost o negociere, foarte frumoasa de altfel pentru contextul meu acum. O chestiune importanta insa: am cerut / acceptat / ales sa primesc linistea si mi s-a instalat fara sa-mi dau seama cand / cum. N-a fost intrebare-raspuns, ci cerere-raspuns. Si am simtit binele pe care il cerusem, linistea, cand s-a instalat, desi din zapaceala mi-a fost imposibil sa inteleg cum o sa resimt linistea. Dar am cerut-o, pentru ca am simtit nevoia, interioara si apoi m-am lasat. Si am primit. Si mi-a fost f bine.
Nu stiu foarte sigur acum, dar s-ar putea pe acelasi mecanism sa-mi "cer" fara insa sa fiu constienta acum cand scriu, prin ce, atunci cand se intampla, si nelinistea.

Eu am simtit ieri cutremurul, eram la masa de lucru si a fost o miscare scurta si rapida a mesei, cu zdranganeala aferenta. Dupa care am iesit din peisaj toata ziua am avut o presiune pe frunte si intre sprancene iar dupa masa, imediat dupa cutremur, a intrat si stomacul in joc si am stat la orizontala, cu frisoanele reci, care imi arata mie conexiuni cu chestii de alta data.
Am intrat pe invocatia luminii si apoi s-a instalat atipeala si pe urma somnul. dar a fost mai urat ca alta data. La fel ca in ultimii ani, scurt si intens. Pe la ora 11 eram in picioare, moale dar in picioare.
Am pus presiune pe mine, in ultima luna, pe un anumit subiect. Am vazut o "pauza" - nu spun blocaj si, in ultimele doua saptamani chiar m-am fortat sa fac o "ceva" si n-a iesit. In ultimele zile am ajuns la trebuie
Ieri m-am relaxat de nevoie. Azi abia am inteles.
Prin urmare, una este mobilizarea si alta este a forta lucrurile. Chiar daca logic, pare ca nu facem destul. Indrumarea spune ce si cum. Iar corpul reactioneaza daca nu ascultam indrumarea.
Eu m-am mobilizat-fortat pe ce a spus omul, indrumarea a venit secvential, eu considerand ca am de lucru la a dezvolta indrumarea.
Si imi dau seama ca nici n-am inteles tot, pentru ca mai apare cate o idee, lucru care poate insemna ca urmeaza sa mai inteleg.
De ce spun aici, acum asta - ca sa intelegem ca intelegerea apare tot la momentul potrivit, nu cand o cerem noi. Uneori ca sa intelegem avem nevoie de exemplul unui exercitiu si, mai intai vine exercitiul. Cam asa.

Comentarii de pe facebook :

Viorica Dragomir Postarea ta a venit la tanc, ajutandu-ma sa-mi urmaresc mai bine fluxul emotiilor, al incordarii motivationale si al gandurilor, intr-o perioada in care a crea si a deveni inlocuieste vechiul "hai"!

Anca Tautu Cam asa pentru ca ai scris de emotii ... spre dimineata am avut si o emotie puternica, fara sa ma fi trezit inca, treceau tot felul de "ziceri" prin mintea mea, le auzeam, si s-a strecurat un trebuie printre ele si, s-a simtit pentru o secunda valul acela emotional. Ramane sa ma lamuresc ce vine din mine si ce vine de pe langa, din planul colectiv, sau de undeva de mai sus.

Raluca Ra Am si eu dureri de spate azi mai e si zapada. N am lopatat in 33 de ani ca azi. Totusi nu eram atat de pornita (iritata), am avut un mic ajutor la plecare, apoi am.parcat unde am gasit tot in zapada si m am gandit ca ies eu de acolo. Cand am revenit, masina nu voia sa iasa si un domn a aparut deodata cu intentie sa ma ajute. Si a scos masina rapid si elegant ) Cand am reusit sa inchei dezapezitul am intrebat "pot primi si eu un inger in ajutor? De ce sa am de lucru atat cu masina?". Iata ingerul a venit. Restul e de inteles mai tarziu. Eu n am simtit cutremurul. Eram in activitate.

Anca Tautu Noi avem perogram in fiecare iarna ... tata facea si strada, noi abia lamurim trotuarele in conditiile in care am lucrat cu totii in domeniul drumurilor, dar acolo se foloseau lamele si autofrezele. Intrebarea ta chiar a fost intrebare, adica n-ai cerut pur si simplu. Este si asta o metoda, de fapt este alta nuanta a cererii pe care o acceptam optimizata. Era insa si varianta sa ai nevoie de miscare la zapada )

Mirela Andras cand iti setezi o intentie, un tel, e necesar sa-i dai drumul sa ajunga unde are de ajuns... ca la baloane... un balon nu va zbura daca-l tii de ata... ieri am avut nevoie sa ajung din letcani in iasi la ora fixa (asa cum voi face maine la atelier ) si niciun coleg cu "drum" aproape de tinta mea. ningea ca-n basme...am privit pe geam si mi-am spus: ok, cand va fi timpul sa plec, voi gasi pe "acel cineva" care sa ma ajute... si m-am intors la munca fiind convinsa si constienta ca asa se va intampla...odata cu asta lasand si gandul sa plece... probabil ca va imaginati deja finalul... colegul a aparut "de nicaieri" si culmea, fara sa trebuiasca sa insist, m-a "livrat" exact acolo unde aveam treaba... nu stiu daca are relevanta ce am povestit eu aici... dar m-am trezit scriind...

Anca Tautu Exact ... foarte faina comparatia cu balonul.