TOPIC: 27 iulie - 1 august 2016

Completare la discutia de ieri :
M-am culcat cu gandul ca am raspuns prea sec la comentariul Ralucai spunand ca mie nu mi-a placut psihologia la scoala - am facut un an de psihologie prin clasa a 11-12-a, nu mai stiu. Si am ajuns sa fac o munca de psiholog, cumva, pe care o faceam de fapt inca de pe bancile scolii, in anumite situatii. Astfel ca m-am sculat cu o multime de idei.
Prima idee ar fi ca daca totul este supus schimbarii, daca fizica clasica se adapteaza fizicii noi, atunci poate ca si spihologia s-ar putea adapta la ceva nou. Nu-mi propun sa intru in psohologie nici cu studiul nici cu comentarii. Dar :
Daca teoria oglinzilor ne-a fost data ca si teoria celor 10% de utilizare a creierului ... si am fost orientati catre ceilalti ? in loc sa las sa vina din interior pe firul (mai) scurt, intelesul de care am nevoie. Eu nu cunosc originea acestei teorii, daca o stie cineva poate ne spune aici.
Astfel ca, acceptand ca fiind adevarata aceasta teorie, generam mereu interactiuni prin care sa se manifeste, ea teoria, in loc sa generez experientele prin care sa construiesc ce am eu de construit.
Si, nu ma mai raportez la ce simt - pentru ca pot simti cand nu sunt in armonie - si, astept (la nivel inconstient) sa apara o oglinda care sa ma lamureasca, ... intre timp fiind nelamurit dar sa nu stiu asta ... aici este loc de comentarii si argumentare, va rog, daca aveti chemare.
Si ar mai fi o idee ... cum merg eu inainte, cu tot felul de oglinzi in jur ? Se cam obtureaza orizontul ...
Teoria in sine este doar un instrument - ca orice teorie.
Aleg sau nu aleg sa folosesc instrumentul - in conditiile de "adevar" pe care le stabilesc eu, utilizatorul.
Si, poate fi un instrument potrivit pentru un anume interval de timp, pentru o anume etapa de crestere. De ce ar fi universal si etern valabil ?
Apoi, in teoria "spirituala" exista ideea ca fiecare dintre noi poate avea rol de instrument in viata altcuiva, in sensul ca poti trai o anumita experienta doar pentru ca ai acceptat sa fii de folos in procesul constientizarii unui om, ajutandu-l astfel sa depaseasca un prag. Ce face teoria oglinzilor aici, cand tu nu ai treaba cu pragul si esti doar un stalp de nadejde, ce vede celalalt in oglinda?
Va spun aceste lucruri, cu gandul ca poate ati depasit faza oglindirii si nu va dati seama de asta, inca. Sau poate optimizati fluxul folosirii acestui instrument si, ajungeti sa folositi oglinda doar ca sa va admirati pe voi si ca sa stabilizati conexiunea pe firul scurt.

Si

Ideea afirmatiilor ... si aveti in fiecare buletin un link catre buletinul special in care am facut eu o paralela afirmatii - algoritmi.
In ultimul timp au venit catre mine oameni care folosesc genul de afirmatii "Eu sunt dintotdeauna ... " ce vrea fiecare, fara rezultatul aseptat.
Nici teoria oglinzilor n-am simtit-o potrivita pentru mine, cum n-am simtit nici acest tip de afirmatii - pentru care eu am simtit "pericol".
Si am vrut la un moment dat sa inteleg de ce interiorul meu m-a reorientat din fata acestor idei, ca sa pot explica celor care ar avea nevoie, pentru care aceste instrumente nu produc efectele pe care le doresc.
Indrumarea a venit foarte simplu, anul trecut, dar am vorbit despre asta doar in discutiile personale. Deci :
Daca "Eu sunt dintotdeauna ceva", raportandu-ne doar la ceva-ul acesta, ce se intampla cu tot efortul meu, facut peste vieti, pentru a ajunge la ceva-ul acela ? In planurile energetice, practic anulez acel efort, care inseamna experienta si intelepciune, pe care ma bazez de fapt, oricand.
Daca imi pun problema materializarii a ceea ce vreau sa materializez acum, a ceea ce am eu in planul meu, de materializat, in cel mai potrivit mod, cu optimizarea planului, atunci adaug un plus de intelepciune si de experienta la ceea ce am dobandit deja si, in continuare ma bazez pe acumularea existenta.
Una este sa compensez energetic niste efecte-experiente peste vieti, fiecare moment contand cu rezultatul momentului si, alta este sa anulez un efort facut deja, pentru ca acel cuvant "dintotdeauna" - chiar daca suna foarte interesant - cam asta face, anuleaza (nu elimina, pentru ca nu putem elimina energie) cumva.
Din ce stiu eu, putem face o comparatie cu operatiuni contabile - si aici pot interveni expertii contabili
In contabilitate se fac niste operatiuni de compensare a unor conturi prin care se "inchide" un subiect contabil, el poate fi vazut in schema larga dar nu se mai lucreaza cu acel subiect in mod curent, a iesit din atentia curenta. Este un rezultat cu care nu se mai lucreaza in mod curent, chiar daca ramane acolo, undeva, fara activitate - nu mai stiu chiar toti termenii tehnici contabili.
Si, tot contabiliceste, exista evidentierea rezultatelor cu care se lucreaza continuu, unde se cumuleaza si consum si castig, vazandu-se un rezultat al momentului precum si o evolutie. Sa ma ierte specialistii, am vrut sa vorbesc pe limba tuturor.
De ce sa nu folosesc "Eu manifest energia ... ceva-ului" ... sau materializez, dupa cum va vin cuvintele potrivite voua.
Daca "Eu sunt ceva" si, dintotdeauna, cum mai pot fi altceva, simultan ...
Eu va indemn sa aveti constienta simultaneitatii.
Vom lucra din ce in ce mai mult si mai cuprinzator, cu ideea de simultaneitate - nu aici, in grup, ci in viata noastra. Aici ne vom antrena ca sa putem lucra, cumva.