La mine ajung mesaje interesante ... din toate directiile.
Presiunea pare sa fie mare.
Si eu o simt si uneori ajung sa ma lupt cu ea - luptandu-ma cu unii din preajma.
Acum cateva luni nu credeam ca se va simti chiar asa.
De ieri ma gandesc sa va scriu cumva ca sa va incurajez si nu mi se legau gandurile.
In plus, in trafic fiind, am tot fost pusa in situatia sa ma opresc chiar daca aveam prioritate, nu oricum, ci pe o strada pe care traficul se face doar pe o banda pt ca pe cealalta se parcheaza si, se stie asta, si pentru ca se stie, se asteapta la capetele portiunii respective (care are vreo 50m). Dar ieri, ceilalti nu au asteptat si au intrat pe sensul meu de mers, de fiecare data cand am ajuns pe strada aceea - adica de 2 ori pe banda libera si de 2 ori pe cea ocupata cand, daca apuci sa intri, ceilalti asteapta.
Si astfel a aparut un gand :
Pe drumul meu, eu am prioritate - asta cand eram pe banda libera
si furioasa
Deci am spus-o cu toata convingerea, ... ca sa afle si ceilalti care nu respectau regula. Si apoi mi-am dat seama ca de foarte multe ori renuntam la prioritatea pe care o avem pe drum.
Aveti prioritate pe drumul vostru dar asta se vede dupa cum (va) simtiti voi.
Exista reguli care de fapt elimina lupta din peisaj.
Dar pentru mintea si orgoliul nostru, lupta este mai interesanta.
Folositi-va dreptul la prioritate, pe drumul vostru.