|
Welcome,
Guest
|
|
L-am deschis ca sa-l gasiti
 |
|
anca
|
|
intuitii, mai putin explicabile in cuvinte, cat perceptibile cu cel de-al "n"-lea simt, e adevarat - pe mecanismul de transformare radicala indus de aspectul major planetar al crucii... totusi, senzatia nu e deloc confortabila. si pe masura ce se "descalcesc" intelesurile, a aparut si o intrebare sub care se deghizeaza o indoiala: sigur Pluto asta si reconstruieste?...
 ca daca de-abia darama... mi se duce frumusete de tinerete... |
|
|
|
Pai nu planeta construieste
nici macar influenta ei energetica ... noi construim. Si tot noi demolam.Influentele energetice doar ofera cadul potrivit pentru diferite tipuri de experiente. Noi folosim aceste influente constient sau interactionam cu ele inconstient, rezultatul fiind ceea ce traim. Unele constructii se darama, daca intre timp "locul" a devenit potrivit pentru altceva. Unele dintre ele nici nu ar fi fost potrivit sa fie construite si cad atunci cand noi am invatat asta si, cand suntem pregatiti sa construim altceva sau altfel. Prin urmare, zona tranzitata de Pluton este intr-o reconstructie pe termen lung, pentru ca tranzitul sau este lent, dar intre timp noi construim, nu avem restrictie de a construi ci doar pentru cum construim. In masura in care alegem sa construim, constructia incepe si, continua in functie de cum noi actionam in sensul cresterii. Atunci cand ne autosabotam prin alegerile facute si prin planul de lucru, primim semnale de stopare a procesului - pe care oamenii le considera "blocaje", "ghinioane", "agresiunea" altora, .... si cum va mai ganditi voi. Deci, spor la construit |
|
anca
|
|
am dezvoltat putin ideea despre cum demolam si construim cu Pluton
te-am citat Christine, fara mentionarea "sursei" http://astromercur.blogspot.ro/2014/01/ganduri-despre-reconstructie.html |
|
anca
|
|
da...nu ma mai surprinde faptul ca raspunsul pe care l-am gasit in mine insami in acea noapte a fost cam tot pe-acolo dar!odata cu el, mai exista cel putin doua chestiuni care deriva din varianta aceasta de intelegere a lucrurilor, si anume: 1. daca experientele se deruleaza in acord cu programul meu de viata, asupra caruia vointa divina imprima etapele necesare, iar implicarea mea consta in activarea curajului, puterii si increderii pentru a-l parcurge asa cum este potrivit pentru mine, atunci unde mai sta puterea gandului meu in construire??? atat cu privire la rezultat, dar si la perioada de timp? R: parerea mea este ca gandul poate fi folosit in mare masura ca instrument de modulare a starii sub care eu traversez acest program de viata, strict individualizat si care este posibil sa fie diferit de ceea ce doresc eu sa realizez ca rezultat. adica, gandul este cel care imi declanseaza si mentine starea de curaj/putere sau dimpotriva, dar nu gandul va produce un rezultat, ci sufletul care "intuitiv" urmeaza un "traseu". cu subpunctul de discutie legat de dorintele asa-zis "imposibile" sau de unde vin chemarile spre anumite realizari/dorinte/scopuri in favoarea carora, pentru unii, viata nu aduce sincronicitati pentru materializare? sau...unde e eroarea? 2. sigur ca nu Pluto darama, nu Pluto construieste ci pune la dispozitie un anume tip de energie pe care o integram in etape si aspecte pe diferite sectoare de viata, de regula interconectate, cate doua, trei, patru...dar! asta este pentru ca interactionam oricum cu energia! fie constient, fie nu. constienta am stabilit doar ca dirijeaza mai eficient "efortul" sporind orientarea si gandul activeaza stocul de resurse. ok. totusi, ce putem spune despre cei care au ales sa NU actioneze in zona care se afla sub influenta unei energii de transformare, care se afla acolo totusi din vointa divina? rezultatul se produce oricum? sau nu? pentru ca daca se produce oricum, eu ce construiesc? poate doar starea... daca nu se produce oricum, atunci unde rezoneaza energia respectiva? se disipa? ma indoiesc... Mercur trimite un trigon la Marte...asa ca ingaduiti ca azi sunt "cu idei" |
|
|
|
) ... da, aici e de vorbit, nu de scris, poate vorbim in conferinta, dupa Luna Noua. Totusi incerc sa raspund punctual deocamdata pentru ca sunt in mare graba. Christine wrote: da...nu ma mai surprinde faptul ca raspunsul pe care l-am gasit in mine insami in acea noapte a fost cam tot pe-acolo dar!odata cu el, mai exista cel putin doua chestiuni care deriva din varianta aceasta de intelegere a lucrurilor, si anume: 1. daca experientele se deruleaza in acord cu programul meu de viata, asupra caruia vointa divina imprima etapele necesare, iar implicarea mea consta in activarea curajului, puterii si increderii pentru a-l parcurge asa cum este potrivit pentru mine, atunci unde mai sta puterea gandului meu in construire??? atat cu privire la rezultat, dar si la perioada de timp? cred ca ai scris mai jos, ca actiunea gandului lucreaza asupra starii, care genereaza restul; iar rezultatul depinde si de asta, de fapt intreaga inlantuire depinde de asta in mai multe moduri : - starea mea determina "imaginea" mea asupra experientei, inclusiv a rezultatului - de aici rezulta forma rezultatului precum si ragazul, dar acestea depind si de cum ma integrez eu in flux, iar asta tot de la stare pleaca. R: parerea mea este ca gandul poate fi folosit in mare masura ca instrument de modulare a starii sub care eu traversez acest program de viata, strict individualizat si care este posibil sa fie diferit de ceea ce doresc eu sa realizez ca rezultat. adica, gandul este cel care imi declanseaza si mentine starea de curaj/putere sau dimpotriva, dar nu gandul va produce un rezultat, ci sufletul care "intuitiv" urmeaza un "traseu". sufletul nu face nimic singur, doar in echipa cu omuletul - cel putin asa vad eu acum lucrurile ... cine stie cum or sta ele de fapt ... de aici si ideea de a ma raporta la propriile rezultate la care ajung prin experientele proprii, daca experimentez toate acestea si vad ca (cum) functioneaza, atunci ar fi potrivit sa folosesc asta. chiar in ideea ca vom descoperi poate la un moment dat ca nu avem nici un control, cu siguranta ati constatat singuri ca ati traversat in mod diferit anumite tipuri de situatii in functie de cum v-ati transformat starea cu subpunctul de discutie legat de dorintele asa-zis "imposibile" sau de unde vin chemarile spre anumite realizari/dorinte/scopuri in favoarea carora, pentru unii, viata nu aduce sincronicitati pentru materializare? sau...unde e eroarea? aici nu cred ca putem generaliza, pentru ca nu stim ce este in mintea si sufletul omului, ... nu stiu daca este o eroare, nu stiu daca omul a ajuns la starea care ar fi generat ceea ce dorea el - cam asta e ceea ce gandesc acum , dar e de dezvoltat aici. si mai depinde si de viziunea proprie, pt ca o anumita idee pare imposibila pt cineva dar devine realizabila pt altcineva si realitate pt altcineva - presupunand ca e destul de clar ce vreau eu sa spun acum 2. sigur ca nu Pluto darama, nu Pluto construieste ci pune la dispozitie un anume tip de energie pe care o integram in etape si aspecte pe diferite sectoare de viata, de regula interconectate, cate doua, trei, patru...dar! asta este pentru ca interactionam oricum cu energia! fie constient, fie nu. constienta am stabilit doar ca dirijeaza mai eficient "efortul" sporind orientarea si gandul activeaza stocul de resurse. ok. totusi, ce putem spune despre cei care au ales sa NU actioneze in zona care se afla sub influenta unei energii de transformare, care se afla acolo totusi din vointa divina? rezultatul se produce oricum? sau nu? pentru ca daca se produce oricum, eu ce construiesc? poate doar starea... daca nu se produce oricum, atunci unde rezoneaza energia respectiva? se disipa? ma indoiesc... oricum se produce un rezultat, dar ... cine stie care ar trebui sa fie rezultatul ? pentru ca de multe ori noi asteptam sa ajungem la un rezultat si de fapt ajungem uneori la un altul mult mai convenabil pana la urma, sau dimpotriva ... ce s-a intamplat cand rezultatul a fost mai "bun" ? din acest motiv eu spun ca ar fi potrivit sa ma raportez la un rezultat mai mult prin ceea ce simt cu rezultatul in brate, decat prin ceea ce pot cuantifica ajuns fiind la rezultat Mercur trimite un trigon la Marte...asa ca ingaduiti ca azi sunt "cu idei" da, se simte trigonul, simti actiunea (care tine de planul mental) inainte de a avea cea mai mica idee ca ea se va derula revenim si scris si vorbit |
|
anca
|
